Un tînăr s-a dus la un bătrîn pentru a-l ajuta cu un sfat.
-Înțeleptule,am venit la tine pentru că mă simt atît de mic,de neînsemnat,nimeni nu mai dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forța să fac ceva important.Ajută-mă,învață-mă cum să fac să fiu mai bun?Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el,bătrînul îi spuse:
-Îmi pare rău băiete,nu te pot ajuta acum,am de rezolvat o chestiune personală,poate după aceea.
Apoi,după o mică pauză,adăugă:
-Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine,atunci poate aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine.
-Aș fi încîntat să vă ajut,zise tînărul cu jumătate de gură,simțind că iarăși e neluat în seamă și amînat.
-Bine,zise bătrînul învățat.
Își scoase din degetul mic un inel și-l întinse băietanului adăugînd:
-Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la tîrg.Trebuie să vînd inelul acesta pentru că am de plătit o datorie.E nevoie însă ca tu să iei pe el cît mai mulți bani,dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puțin de un bănuț de aur.Pleacă și vino cu banii cît mai repede.
Tînărul lua inelul,încaleca și pleca.Odată ajuns în tîrg începu să arate inelul în stînga și în drepta,doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit.Toți manifestau interes pentru mica bijuterie,pînă cînd le spunea cît cere pe ea.Doar ce apuca să le zică de bănuțul de aur,unii rîdeau,alții se încruntau și-i întorceau spatele.Un moșneag i-a explicat cît de scump este un ban de aur și că nu poate să obțină un asemenea preț pentru un inel.
Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani….unul de argint și unul de cupru,dar tînărul știa că nu poate vinde inelul de mai puțin de un bănuț de aur,așa că refuză oferta.
După ce bătu tîrgul în lung și-n lat,răpus nu atît de oboseală,cît mai ales de nereușită,luase calul și se întoarse la bătrînul înțelept.Flăcăul și-ar fi dorit să se întoarcă cu un bănuț de aur,pentru a-l scăpa pe învățat de griji,și astfel acesta să se poată ocupa de el.Baiatul intră cu capul aplecat.
-Îmi pare rău,dar n-am reușit să fac,ceea ce mi-ați cerut.De abia dacă aș fi putut lua 2 sau 3 bănuți de argint pe inel,dar nu cred să pot păcăli pe cineva în privința adevăratei valori a inelului.
–Nici nu-ți imaginezi cît adevăr au vorbele tale,tinere prietene!!!spuse zîmbitor înțeleptul.Ar fi trebuit ca mai întîi să cunoaștem adevărata valoare a inelului.Încalecă și aleargă la bijutier.Nimeni altul n-ar putea spune mai bine ca el cît face.Spune-i că ai vrea să vinzi inelul și întreabă-l cît ți-ar da pentru el.Dar oricît ți-ar oferi nu-l vinde,întoarce-te cu inelul.
Flăcăul încalecă.și fugi în goană.
Bijutierul examina atent inelul,îl privi atent cu lentila,îl răsuci și apoi zise:
-Spune-i învățătorului că dacă ar vrea să-l vîndă acum,nu-i pot oferi decît 58 de bani de aur pentru acest inel…
-Cuuum,58 de bani de aur!!?,exclama nălucit tînărul.
-Da,răspunse bijutierul,știu că-n alte vremuri ar merita și 70,dar dacă vrea să-l vîndă degrabă,nu-i pot oferi decît 58.
Tînărul mulțumi și se întoarse la învățat,povestindu-i pe nerăsuflate cele întîmplate.
-Ia loc, te rog-îi spuse bătrînul după cele ascultate.
Tu ești asemenea acestui inel,o bijuterie valoroasă și unică.Și,ca și în cazul lui,doar un expert poate spune cît de mare este valoarea ta.
Spunînd acestea,luă inelul și-l puse din nou pe degetul mic.
-Cu toții suntem asemenea inelului,valoroși și unici,periindu-ne prin tîrgurile vieții și așteptînd ca mulți oameni care nu se pricep să ne evalueze.
Lasă un comentariu